marți, 27 martie 2012

Animalele invata sa vorbeasca

Copiii dupa cate stim sunt diferiti si fiecare este special in felul sau.

O categorie de copii care pe mine ma determina sa fiu creativa in permanenta sunt copiii cu o slaba incredere in sine si in capacitatea lor de reusita. Copiii care dupa ce au incercat sa faca o data ceva spun: "Nu pot!" sau "Nu stiu!" sau "Nu imi iese!" sau "Hai sa facem altceva!" sau "Nu imi place sa fac asta!".

Un astfel de copil a venit astazi la sedinta de logopedie cautand din priviri cutiile de plstilina si fiind pregatita sa-mi ofere una dintre explicatiile cu "Nu" la aproape orice i-as fi cerut.

Pentru a evita aceasta situatie am hotarat sa ne jucam de-a circul. Am luat plastilina, am luat cateva animale de plastic si ne-am asezat la masa de lucru. Dupa ce ne-am jucat putin cu animalele, am intrebat: "Care animal vrea sa invete sa vorbeasca frumos astazi?"
Iar "cineva" (fetita) a supus: Girafa vrea!
Iar girafa a venit in fata celorlalte animale si a incept sa repete dupa mine.
Mai exact eu ma uitam la girafa, iar fetita la buzele mele si incerca sa pronunte cat de corect putea: FA, FE, FI, FO, FU, FĂ, FÎ

Dupa girafa a inceput sa pronunte leopardul. Fetita a venit cu trompa elefantului la urechea leopardului si i-a spus: ”Daca o sa repeti cu atentie o sa reusesti!”

Iar dupa leopardul a venit tigrul si din nou girafa... si toate au fost laudate de catre celelalte animale(eu si fetita) cand au pronuntat corect.

Si pentru a nu ne plictisi am trecut la al 2-lea joc. De-a cumparatul
Aveam cateva margele si o sfoara. I-am explicat ca pentru a pune margelele pe sfoara trebuie sa le cumpere, dar nu cu bani ci cu vorbe. Dupa ce a incercat sa-mi explice ca cumparaturile se fac cu bani, a intrat in joc si a inceput din nou sa repete dupa mine, oferindu-mi ”banii” pentru margele.
Si dupa fiecare margica cumparata spunea bucuroasa: ”Am cumpălat una!”

Si astfel sedinta noastra s-a transformat din ”NU, NU, NU!” in ”DA, DA, DA!”

luni, 12 martie 2012

Părțile nevăzute ale logopediei

Spunem că pentru a putea emite corect sunetul ”R” este necesar ca limba să învețe să vibreze. Două dintre exercițiile pe care le folosesc pentru exersarea vibrării sunt motorașul: inspir pe nas si expir cu putere pe gură, cu vibrarea buzelor și motorașul stricat: la fel ca primul, dar cu vârful limbii între buze.

Repetând exercițiile de miogimnastică o fetiță îmi spune:
”Știi ce fac atunci când mă supără un copil?... Îi fac motorașul stricat, uite așa cum m-ai învâțat tu...”

Trebuie să recunosc că asta nu am prevăzut!

Domnul "R"

Copil de 6 ani, in proces de invatare al sunetului R:

"Stii ce face limba cand spun "R"?"

"Se misca limba de parca ar merge o masina pe o balta si se vad stropurile pe geam. Se misca limbuta foarte repede si sar stropi."

miercuri, 7 martie 2012

Prelungirea concediului de materintate la 3 ani

Intrucat cineva a mers pe acest drum si a mai aflat cateva informatii le pun aici.


Comisia pentru sector 4 se afla aici:
Centrul de Zi pentru Copii cu Handicap Mental si Motor ,,Harap Alb"
Numar de telefon: 021.334.87.60 (Fix)
Adresa: Strada Sold. Enache Ion 31A, Sectorul 4 Bucuresti, Bucuresti-Ilfov, Cartier Berceni, Aparatorii patriei-Ozana

Alte informatii mai puteti gasi aici:
http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=1802&sid=34a34f121853834f2d026bdfc595bbbe

http://www.ps4.ro/arhiva-stiri/960-iulie-2011/1110-primarul-cristian-popescu-piedone-a-inaugurat-centrul-de-zi-harap-alb.html

Sper sa fie de folos!

duminică, 4 martie 2012

"De ce spun copiii NU"

De curand am intrat in posesia a 2 carti minunate: "De ce spun copiii NU" si "De ce fac copiii crize de furie", ambele scrise de Catherine Dolto.

Aseara mi-am propus sa "testez" daca pentru un copil de 3 ani cartea "De ce spun copiii NU" este la fel de minunata ca si pentru mine. Inainte sa-i propun sa-i citesc povestea ne-am jucat cu cateva jucarii, iar cand i-am propus sa ii citesc, ghiciti care a fost raspunsul!

"NU! Vreau sa ne jucam cu jucarii! Cartea asta este de bebelusi!" - desi ii vazuse doar coperta.

I-am explicat ca ne-am jucat cum a dorit el si ne vom mai juca, dar in acel moment, eu imi doream sa citesc povestea, si am inceput sa citesc.
De la prima pagina copilul a ciulit urechile si a inceput sa se uite pe carte.

Asa cum probabil va imaginati cartea explica pe intelesul celor mici de ce spun ei NU si de ce reactionam noi asa cum reactionam (de obicei nu prea bine, trebuie sa recunoastem) atunci cand ei spun nu. De asemenea si noi putem intelege mai bine de ce spun piticii nostri NU.

Ceea ce mi-a atras atentia cand ii citeam povestea micutului despre care va povesteam a fost reactia la urmatorul pasaj:
"Uneori spunem NU ca sa ne simtim si noi mai mari, nu pentru a ne impotrivi celor din jur, dar oamenii mari nu prea inteleg acest lucru."
Copilul s-a uitat cu ochii mari la mine si m-a intrebat: "De ce?"


Nu pot spune ca dupa ascultarea acestei povesti copilul nu va mai spune NU, sincer nu cred ca isi doreste cineva acest lucru, dar se va cunoaste mai bine pe sine, iar noi ne vom cunoaste mai bine piticul de langa noi.

Recomand aceasta carte cat si pe celelalte de la Editura Cartea Copiilor cu toata increderea!