X+Y+Z= succes terapeutic
unde X= cel puţin un părinte,
Y=copilul care are nevoie de terapie
Z= terapeutul
Uneori apar într-adevăr şi necunoscute, altfel spus, persoane pe care nu te-ai aştepta să te poţi baza, dar care de multe ori fac o treabă minunata. Aceştia sunt fraţii mai mari sau bunicii implicaţi care devin super terapeuţi. Şi aici, cu consimţământul dvs., voi face o paranteză pentru a le mulţumi şi a-i felicita!
Dar revenind, atunci când începem un proces terapeutic, oricât de simplu sau de complicat ar fi sau ar părea el, avem nevoie de cunoscute si nu ne putem baza pe necunoscute. Dacă necunoscutele apar sunt mai mult decat bine venite, dar nu plecăm la drum bazându-ne pe ele.
De cele mai multe ori, cel puțin la început, există toate elementele necesare pentru această ecuație...
De multe ori am fost întrebată cât preconizez că va dura procesul, mai exact:
Cât va dura până va începe să vorbească?
Cât va dura până va vorbi clar, corect, rar, va fi înteles de toată lumea? și cred că întotdeauna am oferit același răspuns: depinde de copil, de potențialul copilului, de motivația lui de a vorbi, dar foarte mult depinde de părinți.
Adică: Își vor face părinții temele împreună cu copiii?
Vor avea timp să lucreze 5-10 minute în fiecare zi cu copilul lor exercițiile date în cabinet?
Vor începe să-i solicite copilului non-verbal să emită atât cât poate pentru a comunica verbal sau va fi suficientă în continuare comunicarea non-verbala? Unii copii ar avea un succes formidabil in echipa lui Dan Puric....
Vor începe să joace cu copilul jocuri din care cel mic să învețe lucruri noi sau îi vor pune un televizor sau o tabletă în brațe și atât?
Scriind aceste rânduri îmi dau din nou seama că într-un fel este datoria noastră, a terapeuților, a logopezilor să-i menținem pe părinți implicați la fel cum este datoria noastră să-i menținem pe copii implicați... Uneori ne iese, dar uneori nu...
Și ca să ajung într-un final la titlul acestui articol... de curând am avut 2 categori de experiențe:
1. Un copil care a spus că nu mai vrea să vină la logopedie (poate pronunța corect aproape toate sunetele izolat, dar nu sunt automatizate în vorbirea firească) - în urma discuției cu mama aceasta mi-a spus că nu reușeau să facă temele de la logo pentru că copilul refuza...
2. Un copil care după 2 ani de lucru a primit o diplomă de absolvire a cursului de logopedie, iar înainte să iasă din cabinet i-a spus mămicii: Știi mami... și tie trebuia să-ți dea o diplomă că și tu ai muncit!!...
Iar dacă de obicei cred că am venit pe acest blog cu recomandări și sugestii, de data aceasta le voi solicita eu de la voi colegi terapeuți și de la voi părinți care citiți...
Cum credeți că am putea face ca fiecare echipă părinte-copil să încheie terapia cu 2 diplome....? Cum putem să vă ajutăm să ne ajutați?..
Mulțumesc anticipat!
