De curand, discutam cu o prietena despre al ei pitic (2 ani si un pic) care tipa. Am incercat sa ne dam seama de unde a "invatat" sa tipe asa ca am luat variantele la rand: de la gradi - nu, de la alti copii -nu...
Ne-am gandit ca poate ii face placere sa experimenteze tipatul, asa ca i-am propus sa faca asta ca joc.
Se pot folosi versurile: Ola, ola, ola
Masa, masa, masa
Kiki, riki, tomba!
care pot fi spuse in soapta, razand, prefacandu-ne ca plangem si bineinteles tipand cat ne tin plamanii! Iar in acest moment mi-am amintit de Conferinta IACB unde am facut asta impreuna cu toata sala! A fost un moment tare fain! :)
Dar, intr-un final, am descoperit ca piciul a inteles ca atunci cand tipa, pentru a "scapa" de tipat , adultii fac imediat ceea ce doreste el. Tipatul era o varianta sigura! :)
Ne-am gandit ca poate ii face placere sa experimenteze tipatul, asa ca i-am propus sa faca asta ca joc.
Se pot folosi versurile: Ola, ola, ola
Masa, masa, masa
Kiki, riki, tomba!
care pot fi spuse in soapta, razand, prefacandu-ne ca plangem si bineinteles tipand cat ne tin plamanii! Iar in acest moment mi-am amintit de Conferinta IACB unde am facut asta impreuna cu toata sala! A fost un moment tare fain! :)
Dar, intr-un final, am descoperit ca piciul a inteles ca atunci cand tipa, pentru a "scapa" de tipat , adultii fac imediat ceea ce doreste el. Tipatul era o varianta sigura! :)
Asa ca am inceput sa ne gandim in ce varianta i-ar putea transmite ca "vremea tipetelor" a trecut. Ne-am gandit la Marea carte a emotiilor. Aceasta carte are povesti scurte despre emotii, stari, printre care o poveste despre un catelus calm si una despre un copil zgomotos. Dar, am ajuns la concluzia ca s-ar putea sa fie un pic cam mic si sa nu aiba rabdare sa asculte povestile pentru a ajunge mesajul la el...
Asa ca ne-am mai gandit si am hotarat sa incercam poeziile din carticica "Stiu sa ma comport frumos". Aceasta carte are pe o pagina o poezie scurta despre o situatie in care un animal nu se comporta frumos/adecvat si pe pagina urmatoare o poezie in care animalul si-a schimbat comportamentul. Atunci cand ii cititi poeziile copilului, in functie de varsta si de imaginatie, puteti sa va ganditi oare cum a invatat animalul sa face ce e corect sau doar sa cititi poeziile.
Tinandu-l in brate, mamica i-a citit poezia. Iar cand a terminat de citit, a inceput sa strige tare la urechea lui: BEEEE, BEEEE, BEEEE!!!! In acel moment copilul si-a dus mainile la urechi.
Apoi, mamica a continuat sa citeasca vorbind normal.
Dupa care a citit alte poezii din carte. Mai tarziu, la culcare, copilul a intrebat-o pe mama:
- Mami, cum striga mielul? Tare? BEE, BEE... :)
Iar in zilele urmatoare a continuat sa aminteasca de mielul care striga tare. In momentele in care a mai tipat, mami i-a spus ca o dor urechile ca pe surioare, iar copilul a reglat volumul. :)
Mai simplu decat ne-am fi putut imagina! :)
