Vorbirea copiilor la persoana a II-a

Copiii foarte mici, atunci cand învață să comunice, vorbesc despre ei folosind propozițiile adulților din jur. De exemplu ”Bebe scrie!” în loc de ”Eu scriu!”. În mod instinctiv, noi îi răspundem: ”atunci când vorbești despre tine spui eu scriu” sau ceva asemănător și astfel copilul învață să vorbească corect gramatical.

Același lucru li se întâmplă și copiilor cu autism, cu deosebirea că ei își însușesc mult mai greu regulile gramaticale, au nevoie de mult mai mult exercițiu și de o motivație extrinsecă puternică.

Fiind la un copil acasă, mămica mi-a adus pe o farfurie o bucată de prăjitură. Copilul s-a uitat la prăjitură, apoi la mine și a spus: ”Zici și Ilina îți dă clemșnit.” I-am confirmat, a spus corect și apoi ghici ce? Dacă a mai vrut cineva să mănânce cremșnit, aceea am fost eu... copilul sigur nu. Efortul de a ”zice” era mai mare decat motivația de a mânca. Norocul meu că am descoperit cum zboară baloanele de săpun spre cer!