sâmbătă, 28 iulie 2012

Comunicarea prin tipete

Indiferent de nivelul dezvoltarii  limbajului, de existenta sau nu a unui diagnostic, de cele mai multe ori copiii reusesc sa le transmita parintilor ceea ce isi doresc/ceea ce au nevoie sau ceea ce-i deranjeaza intr-un fel sau altul.

Cum reuseste un un copil cu intarziere in dezvoltarea limbajului sa transmita ce isi doreste? Simplu: isi ia parintele de mana sau de picior sau il impinge de la spate catre obiectul dorit sau poate arata cu degetul. Eventual emite si un "A! A! A!" sau un alt sunet pe care il poate emite. Ce se intampla daca parintele nu intelege? Sau daca parintele isi doreste ceva ce copilul nu isi doreste? Simplu: copilul incepe sa planga sau sa tipe sau sa dea din maini si din picioare... si parintele se va chinui sa faca ceea ce-si doreste copilul lui. Ce intelege copilul? Ca pentru a primi ceea ce-si doreste este suficient sau uneori necesar sa tipe/planga/sa se loveasca...
Dar se poate si altfel. Astazi am lucrat cu o fetita care atunci cand m-am apropiat de ea a inceput sa tipe. De ce? Simplu, voia sa faca doar ce voia ea. Am tinit-o in fata mea si i-am explicat ca eu nu inteleg atunci cand vorbeste asa si ca am nevoie sa vorbeasca cu adevarat ca sa pot intelege. Apoi i-am spus pe silabe: "LA-SA-MA". Fetita s-a uitat la mine, apoi a repetat: "LA-SA-MA" (silaba cu silaba) si am lasat-o sa plece. Ghici ce? Pana la sfarsitul sedintei (50 de minute) a spus primele ei 2-3 cuvinte intregi!

"Secretul" este sa le spuneti  copiilor cuvintele pe care vreti sa le emita pe silabe, rar si sa observe ca ceea ce ei spun are o consecinta imedita: primesc ceva, scapa de ceva, astfel incat sa-si doreasca sa spuna si a 2-a oara acel cuvant, sa intelega ca este mai usor sa vorbeasca decat sa tipe, de exemplu pentru ca nu-i mai doare gatul...

2 comentarii:

  1. si cu bebeii care inca nu stiu sa votbeasca cum tb ptocedat?

    RăspundețiȘtergere
  2. Bebeilor care inca nu stiu sa vorbeasca trebuie sa le numim de fiecare data obiectele pe care le cer. Sa le atragem atentia asupra gurii noastre pentru a vedea cum pronuntam cuvintele. Sa pronuntam rar si clar. Sa le punem mana la gatul nostru pentru a simti sunetele care vibreaza. Sa ne jucam scotand tot felul de sunete ciudate, sa il imitam pe copil, astfel incat si el sa inceapa sa ne imite pe noi. Incetam sa-l imitam cand incepe sa aiba cuvinte si acestea sunt deformate pentru ca inca nu are capacitatea fonoarticulatorie de a pronunta totul corect.

    RăspundețiȘtergere