O categorie de copii care pe mine ma determina sa fiu creativa in permanenta sunt copiii cu o slaba incredere in sine si in capacitatea lor de reusita. Copiii care dupa ce au incercat sa faca o data ceva spun: "Nu pot!" sau "Nu stiu!" sau "Nu imi iese!" sau "Hai sa facem altceva!" sau "Nu imi place sa fac asta!".
Un astfel de copil a venit astazi la sedinta de logopedie cautand din priviri cutiile de plstilina si fiind pregatita sa-mi ofere una dintre explicatiile cu "Nu" la aproape orice i-as fi cerut.
Pentru a evita aceasta situatie am hotarat sa ne jucam de-a circul. Am luat plastilina, am luat cateva animale de plastic si ne-am asezat la masa de lucru. Dupa ce ne-am jucat putin cu animalele, am intrebat: "Care animal vrea sa invete sa vorbeasca frumos astazi?"
Iar "cineva" (fetita) a supus: Girafa vrea!
Mai exact eu ma uitam la girafa, iar fetita la buzele mele si incerca sa pronunte cat de corect putea: FA, FE, FI, FO, FU, FĂ, FÎ
Dupa girafa a inceput sa pronunte leopardul. Fetita a venit cu trompa elefantului la urechea leopardului si i-a spus: ”Daca o sa repeti cu atentie o sa reusesti!”
Iar dupa leopardul a venit tigrul si din nou girafa... si toate au fost laudate de catre celelalte animale(eu si fetita) cand au pronuntat corect.
Si pentru a nu ne plictisi am trecut la al 2-lea joc. De-a cumparatul
Aveam cateva margele si o sfoara. I-am explicat ca pentru a pune margelele pe sfoara trebuie sa le cumpere, dar nu cu bani ci cu vorbe. Dupa ce a incercat sa-mi explice ca cumparaturile se fac cu bani, a intrat in joc si a inceput din nou sa repete dupa mine, oferindu-mi ”banii” pentru margele.
Si dupa fiecare margica cumparata spunea bucuroasa: ”Am cumpălat una!”
Si astfel sedinta noastra s-a transformat din ”NU, NU, NU!” in ”DA, DA, DA!”
