vineri, 5 octombrie 2012

Uneori lucrurile se intampla cand te astepti mai putin...

Atunci cand am inceput sa scriu acest blog o persoana draga mie mi-a spus ca este frumos ceea ce scriu, dar ca fac sa para ca mie imi iese intotdeauna totul, iar el stie ca nu este asa si ca ar fi bine ca si lumea sa stie si cealalta parte. Cea in care lucrurile nu ies asa cum mi-as dori eu, pentru ca si aceasta exista.

Trebuie sa recunosc totusi ca scriu despre ceva ce nu am reusit abia azi cand am gasit "solutia".
Dar da, uneori se intampla sa nu gasesc solutii si cred ca tuturor ni se intampla asta cateodata. Uneori mi se intampla ca toate ideile, jocurile, metodele mele sa nu duca nicaieri sau cel putin sa nu para ca ar duce nicaieri. Stiu ca in orice proces pot exista perioade de stagnare, dar uneori imi este greu sa le accept ca atare. Si atunci, de obicei imi vin in minte urmatoarele intrebari: am apucat sa creez cu adevarat relatia cu acest copil, ca sa pot cere lucruri de la el? am gresit undeva? am uitat ceva? ce ii place copilului? ce ii displace copilului? ce as putea sa fac altfel? oare ar trebui sa renunt? oare pot eu sa-l ajut?...

In ultimele 2 saptamani am lucrat cu un copil cum am stiut eu mai bine, dar la sfarsitul sedintelor nu as fi putut spune "Azi a plecat cu ASTA" pentru ca mai nimic nu iesea suficient de bine incat sa se vada o schimbare....  Din cauza asta, astazi, oarecum descumpanita, am hotarat sa las exersatul sunetelor la o parte si sa ii dau copilului sa deseneze. Dandu-mi seama ca ii place ceea ce face si ca urma ca desenatul sa ocupe o mare parte din sedinta, am hotarat sa-l las pe copil sa deseneze, dar sa il rog sa repete dupa mine. Surpriza! Copilul a pronuntat totul mai bine ca niciodata!

La un moment dat s-a oprit din desenat, s-a uitat la mine si m-a intrebat: "De ce facem lectii in timp ce desenez?"
Dupa ce am gandit o secunda am raspuns sincer:"Pentru ca combinam o activitate placuta, desenatul, cu una mai putin placuta.", iar copilul si-a reluat atat desenatul cat si repetatul.

Ideea a fost ca atunci cand amandoi ne concentram foarte tare sa spuna totul corect nu ii iesea, dar azi, cand era concentrat la altceva, a reusit. Si asta imi aminteste de un alt copil care a invatat sa vorbesca facand puzzle-uri si nu uitandu-se la mine.

Deci da, uneori lucrurile se intampla cand/cum te astepti mai putin...