Traseul emoţional al părinţilor copiilor cu Tulburări din Spectrul Autist

 Traseul  emoţional al părinţilor copiilor cu Tulburări din Spectrul Autist

Părinţii copiilor cu Tulburări din Spectrul Autist pot experimenta o gamă variată de sentimente. Nu există sentimente bune sau rele, corecte sau greşite. Aceste sentimente sunt o reacţie naturală şi firească atunci când eşti părinte.  Fiecare părinte reacţionează  la provocările pe care copilul le aduce în propriul său fel. Sentimentele sunt întotdeauna individuale şi fiecare reacţionează diferit. Priviţi-vă emoţiile ca pe nişte indicatoare. Ele vă vor spune când ceva nu este în regulă şi este necesar ca voi să faceţi ceva.

Atunci când eşti părintele unui copil cu tulburări din spectru autist şi eşti lângă copilul tău zi de zi,  se poate întâmpla  uneori să simţi că eşti copleşit, să te simţi vinovat, să fii stresat, confuz, furios sau poate depresiv.

Frustrarea

Părinţii de multe ori se confruntă cu lipsa de înţelegere din partea celorlalţi. Prietenii, familia, rudele   s-ar putea să nu conştientizeze provocările cărora trebuie să le faceţi faţă sau să nu realizeze în ce mod este afectat copilul vostru. Se poate întâmpla uneori să întâlniţi persoane care să considere că copilul vostru este foarte neascultător sau pur şi simplu un copil rău. Acest lucru se poate întâmpla în mod special în public, dacă copilul vostru are o izbucnire emoţională.

Frustarea poate apărea de asemenea atunci când observaţi neîndemânarea, lipsa reacţiilor emoţionale adecvate, comportamentele stereotipe, izbucnirile agresive sau lipsa contactului cu ceilalţi a copilului vostru. A te simţi frustrat reprezintă ceva normal în ”meseria” de părinte pentru oricine.  

Anxietatea

Anxietatea, temerile în ceea ce privește viitorul copilului se pot transforma în frică. Este normal să vă întrebați  cât de fericit, de independent de bine integrat va fi copilul vostru ca adult. Atunci când există posibilitatea ca un copil să rămână dependent de părintele său este normal ca acesta din urmă să se întrebe ce se va întâmpla dacă la un moment dat nu va mai putea face față sau va trece în neființă.

Vinovăția

Se întâmplă deseori ca părinții să se simtă vinovați. Ei se pot considera responsabili pentru diagnosticul copilului, se poate să nu-și mai dorească să fie părinți sau să se simtă rușinați de către fiul/fiica lor.  Părinții se pot simți vinovați atunci când ”iau o pauză de la a fi părinte” lăsând copilul în grija altcuiva sau atunci când îl duc într-un centru pentru copii.

Furia

Părinții pot deveni nervoși dacă sunt părinți unici sau dacă partenerul nu se implică în procesul de recuperare/creștere a copilului.  Pot deveni frustrați în cazul în care copilul manifestă comportamente stereotipe, izbucniri de furie, nu cominică adecvat sau prezintă o întârziere în dezvoltare evidentă. Părinții pot deveni nervoși atunci când prietenii nu-i mai caută sau nu sunt dispuși să-i sprijine și să-i ajute, când serviciile sociale nu oferă suficient ajutor și atenția este întotdeauna îndreptată către copil.

Tristețe și pierdere

După ce copilul primește diagnosticul de Tulburare din Spectrul Autist poate apărea sentimentul unei pierderi. Reprezintă pierderea vieții pe care o planificasei pentru copilul tău și desori pierderea vieții pe care ți-o planificasei pentru tine. Supărarea/jelirea poate apărea în momente neprevăzute : la zile de naștere, în prima zi de școală, în weekend-uri sau la evenimente speciale. Aceste sentimente sunt normale din când în când. Soluția este să vorbești cu partenerul tău sau cu părinții altor copii despre asta și să îți păstrezi o atitudine pozitivă pe termen lung.

Jelirea reprezintă durerea care apare în urma unei pierderi sau a unui număr mai mare de pierderi. Poate fi una dintre cele mai puternice trăiri ale părinților și uneori poate cauza un mare disconfort. Jelirea poate să nu fi recunoscută de către părinți întrucât nu a existat o moarte reală a copilului. Să vă recunoașteți jelirea și să discutați cu cineva despre cum vă simțiți v-ar putea ajuta. Dacă sentimentele de tristțe persistă pentru o perioadă lungă de timp sau vă afectează viața într-un mod considerabil este recomandabil să contactați medicul de familie sau un psiholog.

Tradus din pagina:  http://www.autism-help.org/family-feelings-parents-autism.htm