Când copilul învață să citească...

Unui copil i s-a făcut o listă de activități pentru dezvoltarea motricității: să se joace cu plastilină, să se îmbrace/dezbrace singur, ... Lista a fost pusă pe un perete, pentru a fi văzută de către toți adulții care interacționeză cu copilul. Dar piticul  a învățat să citească, iar într-o zi, find pus să se încalțe singur a spus:

- Nu scrie pe listă! :)

Însușirea pronumelui la copiii cu autism versus copiii tipici

Mi-am reconfirmat o ipoteză.

Copiii cu autism învață/ îi ajutăm să învețe, unele noțiuni aproape în același mod ca și copiii tipici, fiind diferite însă motivațiile, structura și cantitate materialului de învățat (învață în pași foarte mici), cât și timpul alocat învățării (unul mult mai mare).

Copilul cu autism învață pronumele astfel: la comanda „Eu, numele copilului” copilul este învățat să se bată cu mâna în piept, așa cum zicea o colegă, spunând Eu. Apoi „Tu, numele adultului” din fața lui, copilul este învățat să arate către adult, spunând Tu. Iar mai departe Eu și Tu sunt însoțite de acest gest pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în funcție de fiecare copil în parte.

Stând cu un copil de 2 ani și jumătate de vorbă, îl întreb: „Cine...?”
Iar el raspunde „Bebe”
Iar eu spun „Eu”
Iar copilul repetă, ducând mâna către pieptul său „Eu!” și zâmbește.

Același gest, doar că este făcut în mod spontan și intuitiv... Bine de știut nu-i așa?