De ce povesti logopedice?

Pai... povesti pentru ca ele insotesc lumea copilariei. Sunt cele care le dau micutilor speranta si curajul, nu? Fat Frumos s-a luptat si a mers si a tot mers si a gasit-o pe fata de imparat. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Ei cred ca exista zane care le aduc ceea ce-si doresc si cred ca vrajitorul rau este rau si ei trebuie sa fie cuminti ca acesta sa nu-si faca aparitia. Ce noroc pe noi!

Logopedice pentru ca acestea sunt povestile pe care le aflu eu, aprope zi de zi, de la micutii cu care lucrez. Atat logopedice cat si terapeutice.

De ce acest blog?
Pentru ca se intampla ca la sfarsitul zilei sa am zambetul pe buze si  mi-as dori sa nu fiu singura.
Pentru ca se intampla ca uneori sa avem intrebari: cand ar trebui copilul meu sa vorbeasca in propozitii? Cand ar trebui sa spuna sunetul R? Ce presupune o interventie logopedica? Sau poate altele...

Pentru toate astea povesti logopedice.