Este o întrebare care ne-a fost adresată în timpul facultății, iar raspunsul a fost nu, cu explicația de mai jos:
Imaginația este considerată proces psihic analog cu gândirea, proces de operare cu imagini mintale, de combinare sau construcție imagistică prin care acționăm asupra realului, viitorului și tindem către producerea noului, în forma unor reconstituiri intuitive, a unor tablouri mintale..
Imaginația se afla în strânsă legătură cu gândirea divergentă... interacționează multiplu cu reprezentarea, cu limbajul, cu procesele mnezice și cu alte laturi ale personalității...există o puternică legătură între imaginație și starile motivațional afective ale individului...
Ca și gândirea, imaginația este puternic afectată la copiii cu deficiență mintală, datorită caracterului lacunar al bagajului de reprezentări...fenomenelor de nedezvoltare a limbajului, capacității mnezice limitate...mai ales datorită inerției gândirii... La deficientul mintal sunt aproape inexistente: fantezia, creativitatea, etc.
Gheorghe Radu; (2000) Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitas, București
Aceeași întrebare o pun și eu acum. De data aceasta întrebarea este însoțită de imaginile de mai jos.
Sunt construcțiile din lego ale unui copil cu deficiență mintala. Are acest copil imaginație?
Dar oare, dacă nu ar fi avut o cutie de lego și pe cineva care să îi explice cum se utilizează, am mai fi știut noi ce poate face el?
frumos, Irinuca!
RăspundețiȘtergereaceeasi dilema am avut-o si eu in facultate...plus senzatia ca, uneori, cartile/manualele sunt scrise de oameni care au uitat/nu au stiut niciodata/nu au avut ocazia sa interactioneze cu adevarat cu "subiectul" abordat..
sa vezi ce frumos iese daca mergi pe modelat, pictat cu degetele
Multumesc Camita!
RăspundețiȘtergereAm vazut, si totusi continui sa ma uimesc zi de zi de lucrurile minunate pe care pot ei sa le faca...