Cum abordam tipetele copiilor

De curand, discutam cu o prietena despre al ei pitic (2 ani si un pic) care tipa. Am incercat sa ne dam seama de unde a "invatat" sa tipe asa ca am luat variantele la rand: de la gradi - nu, de la alti copii  -nu...

Ne-am gandit ca poate ii face placere sa experimenteze tipatul, asa ca i-am propus sa faca asta ca joc.
Se pot folosi versurile: Ola, ola, ola
                                  Masa, masa, masa
                                  Kiki, riki, tomba!
care pot fi spuse in soapta, razand, prefacandu-ne ca plangem si bineinteles tipand cat ne tin plamanii! Iar in acest moment mi-am amintit de Conferinta IACB unde am facut asta impreuna cu toata sala! A fost un moment tare fain! :)

Dar, intr-un final, am descoperit ca piciul a inteles ca atunci cand tipa, pentru a "scapa" de tipat , adultii fac imediat ceea  ce doreste el. Tipatul era o varianta sigura! :)

Asa ca am inceput sa ne gandim in ce varianta i-ar putea transmite ca "vremea tipetelor" a trecut. Ne-am gandit la Marea carte a emotiilor. Aceasta carte are povesti scurte despre emotii, stari, printre care o poveste despre un catelus calm si una despre un copil zgomotos. Dar, am ajuns la concluzia ca s-ar putea sa fie un pic cam mic si sa nu aiba rabdare sa asculte povestile pentru a ajunge mesajul la el...

          

Asa ca ne-am mai gandit si am hotarat sa incercam poeziile din carticica "Stiu sa ma comport frumos". Aceasta carte are pe o pagina o poezie scurta despre o situatie in care un animal nu se comporta frumos/adecvat si pe pagina urmatoare o poezie in care animalul si-a schimbat comportamentul. Atunci cand ii cititi poeziile copilului, in functie de varsta si de imaginatie, puteti sa va ganditi oare cum a invatat animalul sa face ce e corect sau doar sa cititi poeziile. 

 Tinandu-l in brate, mamica i-a citit  poezia. Iar cand a terminat de citit, a inceput sa strige tare la urechea lui: BEEEE, BEEEE, BEEEE!!!! In acel moment copilul si-a dus mainile la urechi. 

Apoi, mamica a continuat sa citeasca vorbind normal. 

Dupa care a citit alte poezii din carte. Mai tarziu, la culcare, copilul a intrebat-o pe mama:

- Mami, cum striga mielul? Tare? BEE, BEE... :)

Iar in zilele urmatoare a continuat sa aminteasca de mielul care striga tare. In momentele in care a mai tipat, mami i-a spus ca o dor urechile ca pe surioare, iar copilul a reglat volumul. :)

Mai simplu decat ne-am fi putut imagina! :)

Recunoasterea si gestionarea emotiilor la copilul mic

Astazi am mers in vizita la un pitic de 3 ani . Si cum imi este dor sa ma joc cu copii mai maricei decat al meu, mi-am luat la mine cateva jocuri de la Jucarii Vorbarete. Imi propusesem sa ne jucam despre gradinita, dar cand am mers in camera de joaca, am sesizat ca piticul era suparat... In mod cert nu putem deschide subiectul gradinita fara a face ceva cu supararea. Asa ca i-am prezentat fisa de la jocul Ursuletul si emotiile lui. La inceput s-a uitat putin nedumerit la fisa.... parca ii lipsea ceva. Apoi si-a dat seama ca ii lipsesc ochii si gura si voia sa le gaseasca. Se astepta sa gaseasca elemente separate, asa ca a fost surprins cand a primit o imagine cu un cap de ursulet intreg :).

Fireste ca prima imagine pe care a primit-o a fost cea cu ursuletul suparat si am incercat sa ne dam seama cum a ajuns el sa fie suparat. Eu speram ca piticul va accesa supararea lui de mai devreme, dar el a mers pe imaginatie si s-a gandit ca ursuletul este suparat pentru ca s-a lovit. Ne-am gandit impreuna cum am putea sa-l ajutam sa ii fie mai usor cu supararea lui si am ajuns la concluzia ca il putem mangaia si ii putem pune un plasture imaginar :). Dupa ce am facut aceste lucruri, copilul a hotarat ca ursuletul nu mai este suparat, ci este vesel, asa ca am cautat fata vesela a ursului si am schimbat-o. Intre timp si copilul a devenit vesel, dar si curios sa vada ce alte fete mai poate avea ursul.

Am continuat jocul numind fiecare emotie, imaginandu-ne ce ar fi putut sa o provoace, respectiv ce ar putea face pentru a reveni la starea de veselie. In final, dupa ce am vazut toate emotiile, i-am aratat cartonasele cu situatii. A fost tare simpatic cand le-a descoperit:

- "Uite, nu e nervos pentru ca i-a luat jucaria! E nervos pentru ca a rasturnat borcanul cu miere!"

Ceea ce mi-a placut in mod deosebit, a fost ca dupa ce am terminat jocul, la scurt timp copilul a inceput sa ne sperie. Initial venea in fata nostra si era previzibil, asa ca i-am explicat ca pentru a te speria trebuie sa nu te astepti. A mai stat putin si apoi m-a speriat din spate si chiar nu ma asteptam! Iar el chiar a inteles ce inseamna sa sperii si sa te sperii! :)

Stimularea limbajului la bebelus

Gimnastica fonoarticulatorie in imagini de la Jucarii Vorbarete este un joc pe care il cunosc si il folosesc de cand a aparut. Imi place pentru ca iti da idei de cum te poti juca cu copilul si iti explica foarte clar ce ai de facut!

In activitatea logopedica, cu copiii in cabinet, dupa ce invata sa faca ca diferitele animale, ma folosesc de acest joc ca prompt. De exemplu, pentru un copil cu care lucrez sa spuna "S" cu limbuta in gurita, ii propun sa zambim ca zebra, apoi sa suflam incet sunetul "SSS" prelung.

Dar saptamana aceasta mi-am propus sa testez acest joc impreuna cu piticul meu de 6 luni si jumatate. Asa ca, am scos imaginile si am inceput sa ne jucam. Si chiar  ne-am jucat! :)

Mai exact, i-am aratat imaginile de la distanta; pentru ca altfel ar fi ajuns molfaite :). I-am numit animalul din imagine vorbind normal, apoi pe silabe, apoi cantat (caine, cai-ne, caiiineeee). Apoi, la animalele la care as fi putut imita o onomatopee am facut acest lucru jucand-ma, prefacandu-ma ca sunt animalul respectiv. In final, am facut si activitatea de gimnastica din imagine. Acolo unde activitatea mi-a permis, am facut-o pe el. De exemplu, m-am prefacut ca sunt un catel care maraie pe burtica lui si rezultatul a fost un mare hohot de ras. De fapt, au fost mai multe hohote de ras! :)

Pe langa faptul in sine ca ne-am distrat de fiecare data cand ne-am jucat,  m-a bucurat faptul ca astazi, cand am scos cartonasele, a inceput sa zambeasca de cum le-a vazut. Nu stiu daca pentru ca sunt ele frumos colorate si atragatoare sau pentru ca stia ce urmeaza sa facem! Dar eu oricum m-am bucurat! :)

 A, si sa nu uitam sa mentionam, pot fi folosite in masina, la drum. Astazi asa le-am folosit. :)

Povestile audio online

Saptamana trecuta am descoperit cite-ul Povestile Cristinei in Comunitatea de Facebook Ce le citim copiilor. Mi-a atras atentia faptul ca pe cite sunt povesti audio. Imi doream  de ceva timp sa gasesc povesti pe care sa i le pun piticului meu sa le asculte. Am incercat la Pick-Up, dar placile pe care le am sunt un pic cam vechi si zgariate si nu se aud chiar bine.
Asa ca, in momentul in care am aflat ca am putea asculta povesti audio, am fost mai mult decat incantata sa aflu despre ce este vorba. Dar trebuie sa recunosc ca am fost surprisa intr-un mod foarte placut! Stiam ca sunt povesti, dar nu povesti terapeutice care sa atinga o mare parte dintre problemele copiilor din zilele noatre, probleme care din punctul meu de vedere sunt foarte importante: timpul petrecut cu tableta/telefonul, exprimarea emotionala, lenea, beneficiile cititului...

As vrea sa pot spune ca o poveste mi-a placut mai mult decat celelalte, dar sincer, toate mi-au placut foarte mult! Pot spune ca la Povestea lui Țup si la Și băieții plâng am plans si eu. Am mai scapat cate o lacrima si la alte povesti, dar la acestea am plans... Si inca nu le-am ascultat pe toate...

Poate va intrebati de ce as vrea sa-i pun unui copil atat de mic sa asculte povesti. E simplu! In momentul in care asculta povesti in aceasta maniera pe langa faptul ca aude un text povestit frumos, clar, cu pauze, cu dictie, din care ii va fi mai usor sa preia  limbajul, aude si onomatopee, aude voci diferite. Invata sa fie atent la ceea ce aude. Da! Chiar are momente cand vezi pe fatuca lui ca este atent, ca se indreapta in directia sunetului. Si bineinteles, povestile audio nu au imagine, asa ca se poate juca in continuare cu jucariile, fara sa fie absorbit de imagine (ca la televizor).

Povestile Cristinei pe mine m-au cucerit!
PS. Autorii au si carti scrise: ”Țup, salvatoarea iernii”, ”O iarna de povesti” si altele pe care le puteti citi dvs copiilor sau le pot citi singuri daca au ajuns la aceasta etapa!

45 de jocuri pentru dezvoltarea vorbirii

La începutul acestei săptămâni am intrat în posesia ultimului joc de la Jucării Vorbarete: "45 de jocuri pentru dezvoltarea vorbirii". 

Din punctul meu de vedere, pentru mine, nu exista un moment mai bun în care sa fie gata acest joc! Este momentul în care ma pot juca și pot "experimenta" cu propriul meu copil! Asa ca, de cum l-am primit, am început sa citesc și sa ma gândesc când și ce as putea aplica. Copilul meu are acum 6 luni si jumatate, o vârstă la care se pot aplica o grămadă de jocuri. O parte dintre ele noi deja le realizam, asa ca am ales sa ne îmbogățim ritualul de seara. În acest sens, de la începutul săptămânii, înainte de adormire, ne jucam cu lanterna. 
Și ne distram maxim amândoi! Ceea ce mi-a plăcut foarte mult, a fost ca după ce ne-am jucat seara, ziua am sesizat ca urmărește cu o rapiditate mai mare oamenii din jurul lui. 

                

De asemenea, mi-a plăcut și i-a plăcut sa vorbesc pe obrazul lui și, o fi coincidenta, deși nu cred, săptămâna aceasta a început sa spună "mama", "baba" și sa zibreze putin buzele. :) iar când zic ca i-a plăcut și lui este pentru ca acum vine singur cu obrazul la buzele mele sau vine cu guriță la obrazul meu și vorbește el :). 

Mai este un lucru care mie mi-a atras atenția și mi-a plăcut : în desenele jocului, mămică este îmbrăcată și cu fusta și cu rochie.. Atunci când "bebelucesti", cred ca te îmbraci cât mai comod (sau eu asta făceam), dar o fusta și un toc îți dau o alta stare de spirit. Asa ca săptămâna aceasta am fost la piata în tocuri. :) 

Îmi mai place ca jocurile pot fi făcute de la nașterea copilului pana când își dezvolta bine vorbirea și de asemenea pot fi utile părinților copiilor cu nevoi speciale. Adică, dacă părinții copiilor cu nevoi speciale ar realiza aceste jocuri, recuperarea lor ar fi mult mai rapida! 

În concluzie, ma declar un fan al acestui joc și va invit sa îl testați cu copiii dvs! 

Spor la joaca și.... la vorba! :) 

Cu ce se potriveste gaina?

Lucrand programul de asocieri cu un copil, colega mea il intreaba:

- Cu ce se potriveste gaina? si se astepta sa primeasca un raspuns clasic - cu ouale/cocosul...

- Cu tati! raspunde copilul.

- De ce?

- Pentru ca amandoi au oua! :)