miercuri, 28 noiembrie 2018

Recunoasterea si gestionarea emotiilor la copilul mic

Astazi am mers in vizita la un pitic de 3 ani . Si cum imi este dor sa ma joc cu copii mai maricei decat al meu, mi-am luat la mine cateva jocuri de la Jucarii Vorbarete. Imi propusesem sa ne jucam despre gradinita, dar cand am mers in camera de joaca, am sesizat ca piticul era suparat... In mod cert nu putem deschide subiectul gradinita fara a face ceva cu supararea. Asa ca i-am prezentat fisa de la jocul Ursuletul si emotiile lui. La inceput s-a uitat putin nedumerit la fisa.... parca ii lipsea ceva. Apoi si-a dat seama ca ii lipsesc ochii si gura si voia sa le gaseasca. Se astepta sa gaseasca elemente separate, asa ca a fost surprins cand a primit o imagine cu un cap de ursulet intreg :).

Fireste ca prima imagine pe care a primit-o a fost cea cu ursuletul suparat si am incercat sa ne dam seama cum a ajuns el sa fie suparat. Eu speram ca piticul va accesa supararea lui de mai devreme, dar el a mers pe imaginatie si s-a gandit ca ursuletul este suparat pentru ca s-a lovit. Ne-am gandit impreuna cum am putea sa-l ajutam sa ii fie mai usor cu supararea lui si am ajuns la concluzia ca il putem mangaia si ii putem pune un plasture imaginar :). Dupa ce am facut aceste lucruri, copilul a hotarat ca ursuletul nu mai este suparat, ci este vesel, asa ca am cautat fata vesela a ursului si am schimbat-o. Intre timp si copilul a devenit vesel, dar si curios sa vada ce alte fete mai poate avea ursul.

Am continuat jocul numind fiecare emotie, imaginandu-ne ce ar fi putut sa o provoace, respectiv ce ar putea face pentru a reveni la starea de veselie. In final, dupa ce am vazut toate emotiile, i-am aratat cartonasele cu situatii. A fost tare simpatic cand le-a descoperit:


- "Uite, nu e nervos pentru ca i-a luat jucaria! E nervos pentru ca a rasturnat borcanul cu miere!"

Ceea ce mi-a placut in mod deosebit, a fost ca dupa ce am terminat jocul, la scurt timp copilul a inceput sa ne sperie. Initial venea in fata nostra si era previzibil, asa ca i-am explicat ca pentru a te speria trebuie sa nu te astepti. A mai stat putin si apoi m-a speriat din spate si chiar nu ma asteptam! Iar el chiar a inteles ce inseamna sa sperii si sa te sperii! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu